Acolo unde vin pe lume ploi
din puritatea vieţii unui nor,
în nesfârşitul spaţiu dintre noi ,
se-avântă gândul mut , bătrân condor
purtat de vânt potrivnic , înapoi.
Acolo unde ploile trăiesc
profund fiorul tandrei dăruiri ,
sărutul lor pecetluind firesc
miracolul unirii dintre miri ,
mă ofilesc , renasc şi înfloresc.
Acolo unde ploile nu mor
ci regăsesc un Cer primordial ,
m-aş contopi cu valul primitor ,
...să întrerup destinul virtual
al veşnicului spirit călător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu