Ştii , uneori încerc să evadez
Din cercul strâmt al vieţii simple ,
Din golul ideal ce-l umple ,
În planul vast al unui crez ,
Într-o imensă aură sub tâmple.
Aş vrea să-i întrerup conturul fin ,
Să-i dau o şansă-n exprimare ,
O libertate creatoare
A formei ideale de destin :
Spirala ascendentă în mişcare .
Visez că mă înalţ . Mă arcuiesc...
Nu-mi aflu perspectiva şi umilă
Mă cert . Mai sper...Îmi este silă
De neputinţă şi mă amăgesc
Să mă rostogolesc în cerc , abilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu