Balanţa din mine cumpăneşte îndelung. Plus, minus,
din nou plus...şi clipa trece inutil. De ce ratez alegerea potrivită !?
Predomină raţiunea ori s-a atrofiat instinctul ? Cu siguranţă însă, e prea
multă teamă. Privesc peste umăr şi surprind mai mereu o ipostază dezolantă:
spectrul balanţei ruginite, încremenită cu un braţ copleşit de neputinţă iar
celălalt, în perpetuă rugă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu